tag:blogger.com,1999:blog-75121285278837816232024-02-08T13:08:13.943+02:00Poeme în vers albPoeme din anii: 1983, 1985, 1986, 2007, 2012-2014, 2017Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.comBlogger23125tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-22298800178661621112017-06-09T06:09:00.000+03:002017-06-09T06:09:05.389+03:00Măsuri de vieți<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Se numără mult,<br />
rar e ştiut la cât s-a ajuns cu numărătoarea.<br />
<br />
Mulţi sunt cei care numără,<br />
Puţini mai au ţinut în minte unde au ajuns,<br />
Câţiva doar mai ţin la rânduire,<br />
Nimeni, cred, nu înţelege<br />
ce rost îşi are<br />
o numărătoare fără rezultat.<br />
<br />
Se moare mult,<br />
se trăieşte tot mai puţin,<br />
puţini mai vor să înceapă viaţa.<br />
Cei care nu o vor începută,<br />
sunt,<br />
poate,<br />
cei care înţeleg mai mult.<br />
Înţelegând,<br />
nu vor să se înhame,<br />
nu vor jugul nemotivării.<br />
<br />
Paradoxal,<br />
mult doritorii de numărători,<br />
tot desenează caledare.<br />
Desenând,<br />
se uită la ele ca la o poartă nouă,<br />
neştiind încotro să meargă.<br />
Se miră că poarta e mereu închisă,<br />
n-au prin gând nici o trecere prin ea,<br />
pe sub ea,<br />
peste ea,<br />
sau prin deschizătura ei.<br />
Ei aşteaptă o altă reformare de calendare,<br />
sperând că vor ajunge pomeniţi,<br />
ca mucenici<br />
ai aşteptării în zadar.<br />
<br />
Cei fără de somn numără stelele ce cad,<br />
alţii,<br />
cei ce-şi dorm nopţile,<br />
numără firele de praf gonite de vânt,<br />
ori boabele de rouă.<br />
Cei ce-şi dorm zilele,<br />
pe seară,<br />
pe unde apucă,<br />
numără frunzele ce le vor tăiate.<br />
Cei ce muncesc<br />
numără orele drumurilor.<br />
<br />
Ne numărăm zilele...<br />
Ca să nu ne dăm de gol<br />
că n-am ţinut numărătoarea,<br />
îi dăm calendarului dreptul<br />
de a vorbi despre noi,<br />
ne ascundem într-o măsură anonimă,<br />
n-avem încredere în noi, în propria măsură.<br />
<br />
Doar viaţa mai ţine cont de ea,<br />
iar semnele numărării,<br />
se văd, se simt, se lasă ştiute.<br />
După calendar<br />
oamenii trăiesc<br />
mai mult,<br />
mai puţin.<br />
Adevărul e însă că,<br />
după propria măsură,<br />
toţi trăiesc exact,<br />
acelaşi număr de măsuri.<br />
<br />
De s-ar auzi toate ceasuri,<br />
când bat,<br />
ar surzi chiar şi cei ce niciodată nu aud,<br />
chiar şi mult căutatul infinit...</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-45535268148418533092017-05-30T11:00:00.000+03:002017-06-03T16:27:47.258+03:00Irelevanţe temporale<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
De-o bună bucată de vreme,<br />
de-o vreme încoace<br />
s-ar putea spune,<br />
timpul a devenit,<br />
şi mai ales, lui însuşi, şi-a devenit,<br />
o problemă.<br />
<br />
E buimac.<br />
Nu mai ştie în ce,<br />
şi nici cu ce, se măsoară:<br />
în secunde,<br />
în paşi,<br />
în număr de rotaţii.<br />
<br />
Secunda l-a dezamăgit,<br />
nu are consecvenţă,<br />
acum o vede plină de spasme,<br />
contractată.<br />
<br />
Paşilor,<br />
i-ar veni să le dea crezare,<br />
dacă nu i-ar şti,<br />
când grăbiţi,<br />
când şovăitori,<br />
când bătuţi pe loc,<br />
iar uneori,<br />
sau de multe ori,<br />
dând înapoi.<br />
<br />
Cu roţile,<br />
căci ele sunt cele ce se rotesc,<br />
mai tot timpul,<br />
nu se are mai deloc bine.<br />
Au de prea multe ori,<br />
de extrem de multe ori,<br />
tendinţa de a se împotmoli,<br />
ori de a aluneca,<br />
de a da în gropi,<br />
de a încerca să fie privitoare spre cer,<br />
uitând de unde au plecat.<br />
Şi, neavând reperul normei,<br />
luându-se după ele,<br />
ar uita să ştie unde ajunge.<br />
<br />
Dar, marea lui dilemă,<br />
ţine de ceea ce l-ar putea măsura.<br />
<br />
Oamenii i-au găsit un fel de corset,<br />
şi l-au mai şi pus să se dea de gol,<br />
când ei cred că el este exact.<br />
Dar tot pe el îl fac mincinos,<br />
pentru greşeala lor<br />
de a se mândri cu perfectul<br />
făcut, niciodată dovedit.<br />
<br />
Nici cu stelele,<br />
nici cu soarele<br />
n-a căzut la pace...<br />
S-au apropiat,<br />
s-au depărtat,<br />
s-au găsit să se aprindă,<br />
privind prea atrăgătorul întuneric,<br />
s-au înfurtunat,<br />
s-au înfierbântat,<br />
s-au răcit,<br />
s-au şi înroşit, din motive de ele ştiute,<br />
s-au lăsat să cadă...<br />
<br />
E buimac, e nehotărât,<br />
şi-a pierdut eleganţa,<br />
nu mai ştie cui îi mai e reper.<br />
<br />
Nici măcar ce-l defineşte,
nici ceea ce el defineşte,
nu mai ştie.<br />
Relativul îi dă târcoale
conştiinţei.<br />
Totul e imprecis, neclar,
indecis, neoportun.<br />
A ajuns el însuşi să-şi adune întrebări,<br />
să-şi caute răspunsuri,
relative şi ele,<br />
despre minima condiţie<br />
a certitudinii.<br />
<br />
Şi simte imponderabilitatea,<br />
care îl împinge a face salturi,<br />
îl face să se încreadă că-şi poate privi viitorul,<br />
de sus.<br />
Mai nou, îşi vrea propria relativitate,<br />
nemaifiind stăpân pe situaţie.<br />
Buimac,<br />
vrea să se ştie măcar în centrul atenţie,<br />
când discuţiile savante,<br />
la colţ de stradă<br />
îi reamintesc relevanţele din amintiri.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-70282656467661023762017-05-29T01:45:00.000+03:002017-06-03T16:27:19.082+03:00Timp, universal<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Acum încă mai am timp,<br />
de câteva adevăruri în plus.<br />
Încă mai am timp de versiuni,<br />
și de câteva corecturi fără esențe.<br />
<br />
Mai am încă ceva timp,<br />
să spun că simt ceea ce nu simt<br />
și să spun că nu simt ceea ce simt,<br />
ca să nu ajung purtător de cuvânt<br />
al celor ce simt,<br />
sau al celor ce nu simt,<br />
însă cu totul alta le este spusa,<br />
variațiune pe tema actualităților.<br />
<br />
Mai am timp,<br />
îmi fac timp,<br />
pentru niște mărunțișuri<br />
care zornăie, <br />
gândindu-se la foșnetul valorilor.<br />
<br />
Aș vrea să am timp,<br />
pentru neesențialitățile nimicului,<br />
pentru maximul minimului<br />
și rotunjiri la întreg inexistent,<br />
dar parcă prea mică s-ar face distanța<br />
de la stele<br />
la marea depărtare din care nu vin vești.<br />
<br />
Puțin timp am pentru universul meu,<br />
mă tem că voi avea și mai puțin timp<br />
când,<br />
devenind universal,<br />
va trebui să vorbesc despre universalitate,<br />
și<br />
oricât timp voi avea eu să o explic,<br />
unii vor avea nevoie de eternitate<br />
ca să o înțeleagă.<br />
<br />
Etern n-am să fiu,<br />
oricât aș ajunge să fiu universal etern.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-4863111280165502192017-05-28T17:55:00.000+03:002017-06-03T16:26:30.349+03:00Principial, incert<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Ți-am spus cândva,<br />
în acel timp al înțelesurilor,<br />
că fluturii<br />
pot nu doar să zboare...<br />
<br />
O singură zbatere de aripă<br />
dincolo de orizont<br />
poate să nască uragane...<br />
<br />
Nu-ți încerca un gând de frică...<br />
Încearcă, măcar acum,<br />
să înțelegi măreția haosului,<br />
să treci dincolo de limita reducerii la simplu,<br />
să priveghezi,<br />
cu nepărtinire,<br />
reducerea la absurd.<br />
<br />
Între nimic și întâmplare,<br />
stă o infinitate<br />
de minimalități concrete,<br />
stăm și noi,<br />
maximalul nostru concret,<br />
minimalul altora,<br />
de la deloc până la total concret,<br />
praful și pulberea ce completează întregul absolut.<br />
<br />
Nu cred unii în lacrimi,<br />
alții au toate posibilitățile,<br />
doar fluturii pot să bată din aripi<br />
și să arunce vântului,<br />
puterea, infinită, ce o culeg,<br />
în efemera lor viață,<br />
de la raze de soare.<br />
Și lacrimile pot,<br />
mișca apele,<br />
în care turnurile,<br />
doborâte de vânt,<br />
să se scufunde.<br />
<br />
Nimic nu e întâmplător,<br />
concretul este o incertitudine,<br />
probabil certă,<br />
dacă alte certitudini,<br />
devin probabile.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-88029908764942271582014-09-04T01:02:00.000+03:002017-05-31T03:12:21.648+03:00Lasă-ţi lumina...<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
Lasă lumina să stea aprinsă,<br />
ea-n sine-i calea să ştiu s-ajung,<br />
chiar de-i furtună, ori vreme bună,<br />
noapte-nnegrită, ori plină zi...<br />
Drumul mi-e lung,<br />
pot rătăci...<br />
<br />
Va fi o vreme încă furtună,<br />
o vei simţi...<br />
Eu voi tot merge, în miez de noapte,<br />
spre miez de zi,<br />
din prag de astăzi spre prag de mâine,<br />
spre a-l păşi.<br />
<br />
Ca altădată,<br />
ştiu,<br />
nu-mi e teamă,<br />
trăznetul nopţii, vom auzi,<br />
când se vor rupe munţii de gheaţă,<br />
când apa mării, peste câmpii,<br />
va năvăli să-i ceară vamă<br />
<br />
Sloiuri de gheaţă,<br />
de dimineaţă,<br />
pe sub ferestre, vor adormi,<br />
stând să aştepte miezul de zi,<br />
ce, pe mai toate, le va topi.<br />
<br />
Lasă lumina să stea aprinsă,<br />
ea, doar, îmi spune,<br />
ea tot îmi spune,<br />
ce gândurile mari încă te-apasă...<br />
despre trăirea maiestuoasă<br />
ce te ridică,<br />
visul ce-ţi spune că eşti învinsă,<br />
speranţa serii, neprihănită,<br />
ce se doreşte grabnic trăită,<br />
fără de frică...<br />
<br />
Lasă-ţi lumina, las-o aprinsă...<br />
Eşti curioasă<br />
dar neînvinsă...<br />
Eşti mai frumoasă...</span>
Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-38773018588841138842013-09-01T21:00:00.000+03:002017-05-31T03:02:44.796+03:00Tu lumină, lumină<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
Ai plecat spre lumină şi revii ca lumină,<br />
într-o noapte senină.<br />
<br />
Îţi spun vorba simţirii,</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 40pt;">
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">nu îmi eşti o nălucă,</span></div>
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">ce te doare mă doare, şi-mi e dorul de ducă...</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 40pt;">
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">Când ţi-e bine, mi-e bine...</span></div>
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">Şi mereu sunt cu tine, tot mereu lângă tine,<br />
Şi te simt parcă-s eu, şi eşti toată în mine.<br />
<br />
Tot mai clar se văd toate,<br />
mai aproape-i urmarea,<br />
dorul meu îmi dă veste<br />
că-i a-proape schimbarea,<br />
de a fi cea de pururi, întru tot, totdeauna,<br />
de a-ţi fi cel ce sunt, tot mereu şi într-una.<br />
<br />
Îţi privesc adormirea,
</span>
<br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 40pt;">
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
la trezire-s de faţă</span></div>
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
peste zi, peste noapte,</span><br />
<div class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0.0001pt; text-indent: 40pt;">
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
de pe-acum pentru-o viaţă...</span></div>
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
Şi-am plecat pe lumină, şi te-aştept mai senină,<br />
să ieşim la lumină.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-27048115517198661382012-09-16T02:51:00.000+03:002017-05-31T02:55:39.256+03:00Ieri... acum...<div class="MsoNormal" style="text-indent: 82.0pt;">
<i style="font-family: "Book Antiqua","serif"; font-size: 10pt;">Virginiei</i></div>
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
Din timp, de departe,<br />
de mult, de demult,<br />
spre tine venit-am...<br />
<br />
Din nou este timpul,<br />
eu ştiu că e vremea,<br />
cât încă-i lumină, să ştim că ne-avem, <br />
ca-n vremea aceea,<br />
când,<br />
fără de teamă,<br />
priveam răsărituri<br />
din vârf de-nălţimi,<br />
şi nu se-ntâmplase,<br />
alegerea tainei<br />
prin care, acum, se pierde esenţa<br />
luminii-n neanturi<br />
şi omul se crede<br />
stăpân absolut.<br />
<br />
Sunt parte din lumea<br />
ce prinsă-n vâltoare,<br />
nimic nu mai vede,<br />
mai mult se orbeşte,<br />
spre umbre se-apleacă urechea ades.<br />
<br />
Sunt partea ce nimeni<br />
nu vrea să o vadă,<br />
ce-i pune parafe<br />
prin spate mereu.<br />
<br />
Vorbesc de departe,<br />
mai nimeni n-aude...<br />
<br />
Câte-o privire,<br />
mereu fugară,<br />
vrea să-nţeleagă<br />
timpuri ce vin,<br />
fără a crede<br />
că întâmplarea<br />
e doar urmare<br />
a faptelor vechi.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-57631684501139752202007-11-09T08:13:00.000+02:002017-05-31T02:26:42.773+03:00Am învăţat… nu pot…<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Am învăţat să privesc odihna,<br />
Am învăţat să visez zborul,<br />
Am cules aripile frunzelor uscate<br />
Şi...<br />
m-am ales cu palmele bătătorite.<br />
<br />
Am pornit ca un zurgălău pe câmpii,<br />
Am pornit ca o umbră pe soarele primăverii,<br />
Am ajuns într-o singurătate aspră<br />
Şi...<br />
m-au nins vânătăi pe obraz.<br />
<br />
Am înălţat în soare o coroană,<br />
Am înălţat în ceruri un îndemn,<br />
Am învăpăiat zile triste<br />
Şi...<br />
m-am ales cu florile duşmăniei.<br />
<br />
Am slăvit înaltul zorilor,<br />
Am slăvit vibrantul halou al lunii,<br />
Am slăvit cerul senin de vară<br />
Şi...<br />
m-am ales cu ochii orbiţi de întuneric...<br />
<br />
Iar dacă, totuşi, am învăţat<br />
să privesc,<br />
să pornesc,<br />
să înalţ,<br />
să slăvesc,<br />
Atunci... de ce?<br />
<br />
De ce nu pot să iubesc<br />
privirea,<br />
drumul,<br />
înălţarea<br />
şi slava?</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-10821310965869132672007-08-29T14:48:00.000+03:002017-05-31T02:24:55.092+03:00Mâinile tale<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Mâinile tale trăiesc,<br />
în fiecare mângâiere...<br />
Se simte alinarea,<br />
Se simte speranţa,<br />
Se simte sufletul.<br />
<br />
Mâinile tale<br />
au lacrimi şi gânduri,<br />
au zâmbet şi raze de soare,<br />
au dorul speranţei.<br />
<br />
Mâinile tale poartă visul,<br />
Mâinile tale poartă viitorul,<br />
Fără semne de întrebare<br />
Şi fără puncte de suspensie...<br />
<br />
Mâinile tale...</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-16453062270746617151986-05-25T13:13:00.000+03:002017-05-31T02:04:01.485+03:00Dar<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-TLmoi7tRhck/Vaplvsxqg2I/AAAAAAAAaMc/vx3OoQvuRu8/s1600/13-Dar.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-TLmoi7tRhck/Vaplvsxqg2I/AAAAAAAAaMc/vx3OoQvuRu8/s320/13-Dar.jpg" width="219"></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 82.0pt;">
<span style="font-size: 10pt;"><i style="font-family: "Book Antiqua","serif";">Ionelei</i></span></div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
E ziua ta,<br />
Deschide-ţi pumnii strînşi<br />
Să-ţi pun în palmă două lacrimi,<br />
una de foc<br />
şi una de gheaţă.<br />
<br />
Cea de foc<br />
din ochiul care sîngerează foc.<br />
Cea de gheaţă<br />
din ochiul care sîngerează gheaţă.<br />
<br />
Sînt două picături hoinare<br />
din primăvara sufletului meu,<br />
din vara sufletului meu,<br />
din toamna sufletului meu,<br />
din iarna sufletului meu.<br />
<br />
Deschide-ţi palmele şi strînge în pumni<br />
două lacrimi pe care ţi le dăruiesc<br />
din ochii mei de foc,<br />
din ochii mei de gheaţă.<br />
<br />
Păstrează-le şi pune-le uneori foc<br />
şi mai pune-le gheaţă,<br />
ca să-ţi opreşti partea ta<br />
care e întreaga mea privire a inimii.<br />
<br />
Aceste lacrimi sunt darul meu de ziua ta,<br />
Sunt pline de sîngele<br />
ce-l plînge viaţa mea<br />
în dorul ei de viaţa ta.<br />
<br />
Iubeşte aceste două lacrimi!<br />
Primeşte aceste două brumării<br />
picături de rouă.<br />
Dăruieşte-le o clipă,<br />
o clipă de două lacrimi.<br />
<br />
Lacrimile mele... Plînsurile mele...<br />
Zborurile tale...</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-11569084920349132801986-01-28T09:05:00.000+02:002017-05-31T01:49:16.429+03:00Plouă nins etern<a href="http://3.bp.blogspot.com/-gC7jGwT84ik/Vapo10-HgYI/AAAAAAAAaNI/Bep4eaf0ZOQ/s1600/18-Ploua%2Bnins%2Betern.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-gC7jGwT84ik/Vapo10-HgYI/AAAAAAAAaNI/Bep4eaf0ZOQ/s320/18-Ploua%2Bnins%2Betern.jpg" width="219"></a>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Ninge şi e frig,<br />
mă ghemuiesc la rădăcina stejarului,<br />
Şi-mi ning în ochi<br />
poduri de amintiri.<br />
<br />
Clopote de frunze uscate<br />
murmură stindarde în pierzare<br />
către infinit,<br />
către pămînt,<br />
către cer.<br />
<br />
Păsări migratoare ţipă sfîrşitului de zi<br />
înmiresmate de puterea vîntului.<br />
Boabe mari de ceaţă umplu văzduhul<br />
şi se chircesc în valuri,<br />
trecătoare şi supuse.<br />
<br />
Neştirbite valuri de oboseală<br />
Se trec prin dimineţile toamnei.<br />
<br />
Corăbii rătăcite<br />
la porţile dinspre iad<br />
ori spre rai<br />
trec pe malurile apelor.<br />
<br />
Ninge, e frig<br />
şi mă ghemuiesc la rădăcina stejarului<br />
nins<br />
de tot atîtea zăpezi<br />
şi scuturi de amintiri.<br />
<br />
Ochii mei reci de albul zăpezilor<br />
Nici nu mă mai recunosc.<br />
<br />
Plouă parcă, nins etern.</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-12505494295935956071985-11-21T07:50:00.000+02:002017-05-31T02:02:55.155+03:00Reproş vinovat<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Stînd la rădăcina nopţii<br />
sfîrtecat de şoapta palmelor răstignite,<br />
îmi spintecam lacrima ochilor<br />
cu privirile tuturor nevinovaţilor lumii,<br />
ca să pun palmele de foc<br />
deasupra<br />
palmelor de gheaţă<br />
care vor sta deasupra<br />
palmelor de foc<br />
ce ţin în căuşul palmelor lor<br />
palmele arse<br />
şi palmele degerate<br />
ale privirii nevinovaţilor lumii.<br />
<br />
Şi doar la rădăcina nopţii<br />
am înţeles că nu doar crimele,<br />
într-un deplin înţeles,<br />
se numesc crime, pentru nevinovaţi.<br />
<br />
Numai pentru cei nenevinovaţi<br />
nu se numesc crime.<br />
<br />
Ei au un postament de foc,<br />
foc al cerului care lumină<br />
faptele lor nevinovate în vinovăţia lor<br />
deasupra nevinovăţiei nevinovaţilor.<br />
<br />
Şi numai pîrîul sîngelui le şterge pe toate.<br />
<br />
Şi numai pîrîul lacrimilor le ştie pe toate.<br />
<br />
Şi toate se adună la rădăcina nopţii.<br />
<br />
Şi toate sînt vinovate de nevinovăţie.</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-75640919726534158321985-11-19T13:13:00.000+02:002017-05-31T01:50:39.714+03:00Atîtea semne<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Atîtea semne peste literele lumii<br />
Ce ţi se pot necunoscut rosti,<br />
Dar literele numai cuvinte pot îngemăna<br />
şi într-o ordine firească.<br />
Bietele litere, atît de necunoscute,<br />
n-au voie într-o ordine obscură,<br />
ci numai pier<br />
de nu se înşiruiesc firesc.<br />
<br />
Iar semnele se pun pe orişiunde,<br />
Nu au nici o valoare, uneori.<br />
Te poţi uita pe ele fără să le iei în seamă<br />
trecînd şi revenind la ele<br />
şi într-atîta libertate.<br />
<br />
Doar literele, bietele litere<br />
n-au voie şi nici vrere,<br />
au numai ordinea impusă<br />
de celelalte.<br />
<br />
Pe cînd atîtea semne se adună,<br />
întruchipate într-un gînd,<br />
intrînd uneori printre litere.<br />
Dar cad adeseori şi de atîtea ori<br />
încît nu ajung literă.<br />
<br />
Atîtea altele mai sunt,<br />
dar literele sînt deplin condamnate<br />
să se adune numai în lege<br />
spre a fi cunoscute.<br />
<br />
Atîta condamnare în necunoştinţă<br />
Cu atît cît sunt cunoscute fiecare. <br />
<br />
Bietele litere!<br />
Fericitele semne!<br />
<br />
Dar vai, e mult mai rău!<br />
<br />
Bietele litere!</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-29918209249634692781985-11-15T08:59:00.000+02:002017-05-31T01:54:19.635+03:00Şoaptă de toamnă<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://3.bp.blogspot.com/-hjeUcpCf1Vc/Vapn7WQk54I/AAAAAAAAaM4/ujO3QJprxZ4/s1600/16-Soapta%2Bde%2Btoamna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://3.bp.blogspot.com/-hjeUcpCf1Vc/Vapn7WQk54I/AAAAAAAAaM4/ujO3QJprxZ4/s320/16-Soapta%2Bde%2Btoamna.jpg" width="219"></a></div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Toamna din soare se-adapă,<br />
Nouri de muguri rostesc depărtări,<br />
Unde nebune se-mbracă în apă,<br />
Iarăşi ne cheamă, posibil, cărări.<br />
<br />
Pod pe marginea<br />
drumului din ceaţă<br />
scapără licuricii de rouă brumărie<br />
în colivia păsărilor călătoare<br />
pline de învălmăşala drumului.<br />
<br />
Picături de trandafiri arşi<br />
de întreaga vară<br />
colindă un colind înzăpezit<br />
în trecutul An nou şi se caută<br />
ca pe un pas al paşilor.<br />
<br />
Incinerate flori de frunze picurînd singurătate<br />
ard în orologiul primăriilor<br />
de altădată,<br />
înveşmîntată de atîtea ori<br />
în ordinea anotimpurilor trecătoare.<br />
<br />
Toamna din soare se-adapă,<br />
Nouri de muguri vestesc depărtări,<br />
Unde nebune se-mbracă în apă,<br />
Iarăşi ne-aşteaptă, posibil, cărări.</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-64250086272889873121985-11-06T16:31:00.000+02:002017-05-31T02:29:17.152+03:00Au fost cei dintîi<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-rcZj4huXlOQ/Vary1_B_97I/AAAAAAAAav4/w30OeMGzdMI/s1600/20-Au%2Bfost%2Bcei%2Bdintai.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-rcZj4huXlOQ/Vary1_B_97I/AAAAAAAAav4/w30OeMGzdMI/s320/20-Au%2Bfost%2Bcei%2Bdintai.jpg" width="219" /></a></div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif;">
Au fost cei dintîi<br />
ce-au pătat înaltul cerului<br />
şi-au brăzdat<br />
încătuşarea<br />
norilor.<br />
<br />
Au fost cei dintîi<br />
ce-au spart lacătul<br />
apelor<br />
şi-au robit<br />
robia<br />
înălţimilor.<br />
<br />
Au fost cei dintîi<br />
ce-au înveninat vînturile<br />
văzduhului<br />
şi au năvălit<br />
tăria<br />
cerurilor.<br />
<br />
Au fost cei dintîi,<br />
Munţii.</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-73423580465873320501985-10-14T10:16:00.000+02:002017-05-31T02:41:39.649+03:00Semnătură<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-SJeFgIImKFE/VawFQfRxQDI/AAAAAAAAbWY/5VKjo0LKYLo/s1600/23-Semnatura.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-SJeFgIImKFE/VawFQfRxQDI/AAAAAAAAbWY/5VKjo0LKYLo/s320/23-Semnatura.jpg" width="219"></a></div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Atunci cînd semnez<br />
las un vreasc de sînge<br />
pe mîinile tuturor,<br />
<br />
Doar atunci cînd vorbesc<br />
mă semnez cu adevărat,<br />
închinîndu-mă,<br />
ca unui altar al cerului,<br />
spre Luceafărul de seară.<br />
<br />
Atunci cînd semnez,<br />
ca un apel anonim,<br />
eu vă rog să nu uitaţi<br />
ce-nseamnă o semnătură.<br />
<br />
Celelalte, vă rog,<br />
Da, vă rog,<br />
Uitaţi-le cît mai repede.<br />
<br />
Numai ce înseamnă o semnătură<br />
cu adevărat<br />
să nu uitaţi!</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-14612069031631989501985-10-06T15:44:00.000+02:002017-05-31T02:31:32.297+03:00Rugăciune la rădăcina stejarului<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-U2uvSXHnJyQ/VariCpDyHwI/AAAAAAAAarQ/8BNW5KDE7g8/s1600/06-Rugaciune%2Bla%2Bradacina%2Bstejatului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-U2uvSXHnJyQ/VariCpDyHwI/AAAAAAAAarQ/8BNW5KDE7g8/s320/06-Rugaciune%2Bla%2Bradacina%2Bstejatului.jpg" width="219"></a></div>
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
Cu ochii plini de picături de sînge<br />
şi inima privind spre cer,<br />
mă rog<br />
la frunza stejarului<br />
să-mi acopere sufletul.<br />
<br />
Cu gura plină de lacrima privirilor<br />
şi ochii îngemănaţi de cuvinte,<br />
mă închin<br />
la frunza stejarului<br />
să-mi adăpostească inima.<br />
<br />
Cu inima înstrăinată de atîta respirare<br />
şi gura zvîcnind în bătaia sîngelui,<br />
mă plec<br />
la rădăcina stejarului<br />
să mă acopere şi să mă adăpostească.<br />
<br />
Mă rog, mă închin şi mă plec<br />
la frunza stejarului,<br />
la rădăcina stejarului.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-29958020586961776221985-10-03T10:17:00.000+02:002017-05-31T02:33:04.792+03:00Nostalgie de toamnă<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-jL7xyni_MUo/VarJXH-tFEI/AAAAAAAAalg/THYfvLxMzLE/s1600/04-Nostalgie%2Bde%2Btoamna.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-jL7xyni_MUo/VarJXH-tFEI/AAAAAAAAalg/THYfvLxMzLE/s320/04-Nostalgie%2Bde%2Btoamna.jpg" width="219"></a></div>
<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
Ieri<br />
călcînd pe decorul de frunze<br />
am văzut o frunză<br />
plutind într-o culoare veştedă.<br />
Privind spre cer<br />
a fost aşa, dintr-odată! Abia acum ştiu,<br />
a venit,<br />
cu ruguri de frunze veştede,<br />
toamna.<br />
<br />
Am simţit în inima însîngerată<br />
picurînd pe frunze-mpresurate<br />
în rugăciunile către cer<br />
ale rădăcinilor<br />
din care porniseră.<br />
Am prins în mîini o frunză susurînd<br />
în adierea lină a vîntului,<br />
în infinitul dintre pămînt<br />
şi cer<br />
şi iar pămînt.<br />
<br />
Şi am privit prin picătura lacrimei<br />
cocarda ruginie de verde veşted<br />
spintecînd verdele atît de crud<br />
din prima viaţă a ierbii.<br />
Luceau în cer ca într-un rug însetat<br />
urmele mugurilor<br />
ca nişte cruci<br />
ale primăverii şi ale verii<br />
de prin filele calendarului.<br />
<br />
Am simţit acum, abia acum,<br />
că venise mai demult<br />
toamna.<br />
Iar murmurul copacilor grei<br />
tremura deasupra mea,<br />
trecînd prin mine<br />
în frunzele pline de trecut.<br />
Venise toamna şi era tîrziu.<br />
Inima plutea pe frunze veştede.<br />
Ochii erau două frunze uscate.<br />
Era însă<br />
toamnă.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-82215217462741806881985-09-23T13:02:00.000+03:002017-05-31T02:05:27.442+03:00Aşa cum...<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Aşa cum am fost<br />
nici nu mai ştiu,<br />
şi în ochii tuturor<br />
parcă ninge cu aripi de ploaie,<br />
în picături de rouă,<br />
cu culori de curcubeu.<br />
<br />
Aşa cum am fost<br />
nici nu mai sînt,<br />
şi în vorbele tuturor<br />
suflă un vînt cu pale de foc,<br />
şi aburi de sînge<br />
arzînd în culoarea frunzelor uscate.<br />
<br />
Aşa cum am fost<br />
nici că mai pot gîndi,<br />
şi în urechile tuturor<br />
tună cu răcnete disperate,<br />
în ropote de orgă,<br />
Allegro şi Piano.<br />
<br />
Aşa cum am fost<br />
nici nu mai ştiu,<br />
şi privirile tuturor<br />
mai plîng în ochii mei,<br />
cu stelele amintirilor<br />
răpuse de amintirea stelelor.<br />
<br />
Aşa cum am fost<br />
nici nu mai ştiu,<br />
şi nici nu mai sînt<br />
ci numai priveghez,<br />
cu ochii în vînt<br />
privirile tuturor.<br />
<br />
Totuşi sînt<br />
Aşa cum am fost.</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-78643420879709361891985-06-11T18:44:00.000+03:002017-05-31T02:06:43.118+03:00Atunci cînd...<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Atunci cînd voi muri,<br />
de-o fi să mor,<br />
aproape să-mi sădiţi un brad,<br />
un brad tînăr;<br />
să crească-n piept<br />
cu rădăcina înfiptă<br />
în inima ce sîngele pulsează<br />
pînă-n vîrf<br />
şi să-mi urce gîndul<br />
către cer.<br />
<br />
Atunci cînd voi muri<br />
de cumva am să mor,<br />
din bradul ce va creşte<br />
să faceţi un altar<br />
ca toate gîndurile<br />
care vor rămîne<br />
să aibă un altar<br />
la care să se-nchine<br />
şi astfel să-mi fie zdruncinate<br />
gîndurile din clipa întunecării.<br />
<br />
De-o fi să mor,<br />
căci voi muri cîndva,<br />
în mînă să îmi puneţi o pană<br />
cu care să mai pot să scriu<br />
căci voi avea un gînd<br />
şi după...<br />
Chiar dacă bucuriile<br />
îmi sunt deşarte<br />
eu tot voi vrea să spun la lume<br />
că o iubesc.<br />
<br />
Cînd voi muri,<br />
căci am să mor odată,<br />
să-mi cînte o fanfară,<br />
o fanfară militară,<br />
romanţa doinelor din codri,<br />
romanţă pentru toţi eroii,<br />
romanţe pentru viaţa mea!<br />
Iar dacă şi clopotele or să bată,<br />
un tun să năpădească<br />
tăcerea mea.<br />
<br />
Astfel eu voi trăi!<br />
Atunci cînd voi muri<br />
<br />
De-o fi să mor cîndva!</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-6274754039869279171985-03-28T09:46:00.000+02:002017-05-31T02:38:32.890+03:00Inscripţie pe masa tăcerii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://4.bp.blogspot.com/-2yi0SWzFaDg/VawEfYVp3_I/AAAAAAAAbWI/xSB8WJP1w8s/s1600/21-Inscriptie%2Bpe%2BMasa%2BTacerii.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://4.bp.blogspot.com/-2yi0SWzFaDg/VawEfYVp3_I/AAAAAAAAbWI/xSB8WJP1w8s/s320/21-Inscriptie%2Bpe%2BMasa%2BTacerii.jpg" width="219"></a></div>
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Eu tac,<br />
Tu taci.<br />
Acesta-i ordinea de zi: Tăcerea.<br />
<br />
Şi toată lumea tace.<br />
<br />
E frig<br />
şi îţi spun totul prin tăcere.<br />
<br />
Tu mă asculţi<br />
şi-mi răspunzi în tăcere.<br />
<br />
Apoi,<br />
te văd prin ceaţă<br />
şi te strig în tăcere.<br />
<br />
Tu asculţi<br />
şi mă mîngîi în tăcere.<br />
<br />
Şi mai vorbim,<br />
în tăcere,<br />
la masa tăcerii,<br />
făcîndu-ni-se dor<br />
de tăcere...</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-63339574409603487021985-02-05T07:50:00.000+02:002017-05-31T02:08:03.045+03:00Tu nu ştii?<span style="font-size: small;"><span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif;">
Tu nu ştii<br />
că marea deasupra căreia zboară pescăruşii<br />
şi-n care vagabondează primăvara<br />
e focul frunzelor veştede?<br />
<br />
Tu nu ştii<br />
că frunţile munţilor foşnesc dezmierdător<br />
despicînd zîmbetul norilor neînsufleţiţi<br />
pe umerii soarelui alb?<br />
<br />
Tu nu ştii<br />
că primăvara năruie spre cer zăpada<br />
prin adormirea tristelor zile<br />
şi nopţi, ca toate celelalte?<br />
<br />
Tu nu ştii<br />
că amurgul, mîngîindu-ne ochii goi<br />
trezeşte o undă de teamă, un crin,<br />
sîngerînd în mîinile noastre?<br />
<br />
Tu nu ştii? Atunci,<br />
de unde să ştiu eu?<br />
<br />
Eu ar trebui să ştiu?</span></span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7512128527883781623.post-45314833852080810851983-10-16T08:28:00.000+02:002017-05-31T02:48:04.449+03:00Inscripţie pe deget<span style="font-family: "Trebuchet MS",sans-serif; font-size: small;">
Stingându-se şi ultima picătură<br />
de cretă albă,<br />
degetele, lăcrimând,<br />
au început să dea glas semnelor<br />
şi s-au cufundat<br />
în rugăciunea<br />
fostelor bucăţi de cretă,<br />
pline de praf<br />
şi suferind de scârţâitul tablelor.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0