duminică, 1 septembrie 2013

Tu lumină, lumină

Ai plecat spre lumină şi revii ca lumină,
într-o noapte senină.

Îţi spun vorba simţirii,

nu îmi eşti o nălucă,
ce te doare mă doare, şi-mi e dorul de ducă...
Când ţi-e bine, mi-e bine...
Şi mereu sunt cu tine, tot mereu lângă tine,
Şi te simt parcă-s eu, şi eşti toată în mine.

Tot mai clar se văd toate,
mai aproape-i urmarea,
dorul meu îmi dă veste
că-i a-proape schimbarea,
de a fi cea de pururi, întru tot, totdeauna,
de a-ţi fi cel ce sunt, tot mereu şi într-una.

Îţi privesc adormirea,

la trezire-s de faţă
peste zi, peste noapte,
de pe-acum pentru-o viaţă...
Şi-am plecat pe lumină, şi te-aştept mai senină,
să ieşim la lumină.